Eşti că o ruină…
O chestie veche …care cândva a fost nou…mare,întreg…
VIU.
Dar totuşi eşti acolo în mintea mea…ocupi spaţiu şi mă chinui.
De ce nu te-ai distrus de tot?
De ce oare nu încerc chiar eu să te distrug?
Mdea…am uitat!
(Pentru că înca îmi mai pasă:-J…)
De ce?
Mă întreb de fiecare dată când mă gândesc la tine:)
