Un nou an! Cu ce e mai special? Hmmmm... Cu nimic!... Doar atât că e nou! Dar povestea e aceaşi: ai noi idealuri, cunoşti oameni noi, acumulezi noi experienţe, noi aventuri, noi iubiri,noi nebunii.(Deja sună ciudat “NOI”)
Stau şi mă gândesc câte s-au întâmplat într-unan...Pfff... Prea multe...dar toate îmi par ... atât de recente... M-am împrietenit cu oameni pe care nu îi suportam....Am aflat că nu conteză distanţadintre 2 persoane,dacă sufletele lor sunt unul lângă altul...
Acest an m-ia dat ocazia să simt cei mai puternici fluturi ...în stomac; sa iubesc indiferent de circumsatnţe, să sufăr din prea multă păsare, să cunosc oameni deosebiţi,oameni profitori si nepasători.
Un singur lucru ştiu sigur! Iubesc cele mai zemoase piersiucuţe(stiu ca suan ciudat...dar PRIETENI STIU DE CE) :X
Trec cu paşi mici prin acel parc. Acel loc în care nu mă simt singură,unde ceva din tine e încă acolo.
Cât mi-aş dori să ridic privirea şi să dau de lumina ochilor tăi.
Cu toate că ştiu că nu te voi mai avea în braţe şi că nici buzele calde nu ţi le voi mai simţi, încă mai sper...
Şi stau aici în parc, un cuplu sărutându-se altul certându-se,toate băncile sunt ocupate. Mai puţin una. Lângă copacul care ne ţinea umbră,banca din centrul parcului. E plină de zăpadă. În minte îmi trec acele momente: primul sărut,cum stăteam unul in braţele celuilalt si uitam de noi,regăsindu-neîn propia iubire; cum treceau ore in care ne priveam în tacere. Oare ai uitat sau şi tu vi aici să îţi aduci aminte de mine?
Iar acel zâmbet handicapat! Care ar face pe oricine să se întrebe ce s-a întamplat noaptea trecută. Deşi nu sunt fericită nu îl pot opri.,
Nu mă încearcă nici un sentiment. Sau poate sunt prea multe şi m-am oprit să le urmăresc şirul…obosind că la fiecare sentiment nou să mă întreb “DE CE?” şi să nu găsesc răspunsul !!!
Buna! Daca esti din Brasov, probabil ai obesvat ca de ceva vreme tot ploua(asta daca ai reusit sa te deconectezi putin de calculator). Si poate te intrebi: “Da? Si ce-i cu asta?”.
Paiazi dupa ce a plouat cu galaeta, a indraznitsa se insenineze. Putin. Atatcat as ma faca sa ies din casa.Si pentru prima oara am iesit singura. Totul era perfect! Nici un soare care sa te topeasca in mijlocul strazi, adevarul e ca era destul de cald, incat sa imi doresc o mica ploicica:D
Cand ajung in parc: dorinta implinita!
Micaturi mici din ce in ce mai dese se transforma de odata in picaturi mari si foarte dese, fapt ce ma obliga as imi deschid umbrela, pe care ma incapatanasem sa o deschid.Toata lumea fugea de parac era sfarsitu lumi: si aia fara umbrela(pe care ii inteleg) dar culmea ca si aia care aveau(astia chiar nu ii mai inteleg). Eu ma plimbam linistita,singura. Puteam sa sun pe oricine ca nu ar fi iesit cu mine(sau pentru mine) pe ploaia aia si ne mai avand ce sa fac am plecat spre casa.
Cand ajung in preajma blocului constat ca,intr-un mod nesimtit, ploaia se opreste treptat(bine,doar, ca nu a aparut si soarele).
Stiu ca sunt destule persoane care ar zice ca ar avea grija data viitoare candies din casa, eu una as repeta experienta de o mie de ori(pana probabil as capata o boala zdravana:D).
Acum din nou te vei intreba: “Da? Si ce-i cu asta?”. Well! Am observat azi ca oameni fug de lucrurile placute: adica majoritatea prefera sa iasa in zilele toride cand deabae mai poti respira in loc as iasa in zilele cu ploaie cand aerul e curat(si chiar nu cred ca adca iti iei o geaca pe tine si o umbrela vei raci atat de tare:D)
Poate ca am prins dragoste de ploaie si de la melodia celor de la Taxi(Sa ploua):
Ieri a plouat raspicat
Orasul pare astazi mult mai curat
Masinile nu mai sunt atat de murdare
Nu inteleg de ce toata lumea
Vrea soare
Si strazile parca sunt mai curate
De asemeni blocurile toate
Chioscurile , imi cer scuze,
E vina mea
Pe-astea le-a luat cineva
M-am saturat de vietile noastre uscate
Sa vina ploaia sa le ude pe toate.
[...]
Sa ploua in primul rand peste mine
Poate invat ce e rau si e e bine
Nu cred ca exsita cineva care sa nu comneteze despre asa-zisi „cocalari” sau „pitipoance”,asta e reclama pe gratis.
De ce sa vorbim despre o persoana cu o voce minunata,când putem vorbi despre una cu sâni pana în gât care a aparut aseara într-o emisiune de caterinca si a mimat un cântec, iar azi a ajuns pe prima pagina a tuturor ziarelor de can-can? De ce sa vorbim despre reusitele Romaniei, când putem vorbi despre esecurile acesteia?
Nu spun ca mass-media nu promoveaz si partea pozitiva, dar prea putin ca sa luam in considerare. Spune-ti si voi… despre câte crime/sinucideri/accidente grave auziti de la stiri pe zi(asta daca mai suportati sa va uitati la televizor), sau pe strada,de câte ori auziti: „Uite-o si pe toampa aia cum sa îmbracat!” sau „Uite-l,ma, si pe ala cu ce tricou roz umbla!”. Si acum prin comparatie: despre câti oamnei care au încercat(si au si reusit) sa faca ceva, ca România sa fie vazuta cu alti ochi ,ati auzit(ma refer de la televizor,ziare reviste)?
Problema este ca audienta creste când la o emisiune apare una cu sâni pâna în gât , sau unu care deabea poate lega doua cuvinte(nu ca nu ar vrea, dar inteligenta lui nu îl lasa); si din cine este alcatuita audienta? Foarte simplu! Din oameni,care nu se satura sa se uite la noi specimene(plictisindu-se de cele de pe AnimalPlanet sau NationalGeographic).
E foarte duderos sa vezi cum copiii duc mai departe aceasta mizerie si nu zic de cei care copiaza accentul pentru mici scenete de comedie in fata colegilor, ci la cei care îsi zic:„De ce sa învat când pot sa ajung vedeta?”. Ei sunt viitorul, ca de la o baba nu mai ce cere, ea tot la telenovele se va uita si al emisiuni "dramatice".
Asta e! Nimic nu e perfect, dar macar am putea tinde spre ceva mai bun!
