Nu cred ca exsita cineva care sa nu comneteze despre asa-zisi „cocalari” sau „pitipoance”,asta e reclama pe gratis.
De ce sa vorbim despre o persoana cu o voce minunata,când putem vorbi despre una cu sâni pana în gât care a aparut aseara într-o emisiune de caterinca si a mimat un cântec, iar azi a ajuns pe prima pagina a tuturor ziarelor de can-can? De ce sa vorbim despre reusitele Romaniei, când putem vorbi despre esecurile acesteia?
Nu spun ca mass-media nu promoveaz si partea pozitiva, dar prea putin ca sa luam in considerare. Spune-ti si voi… despre câte crime/sinucideri/accidente grave auziti de la stiri pe zi(asta daca mai suportati sa va uitati la televizor), sau pe strada,de câte ori auziti: „Uite-o si pe toampa aia cum sa îmbracat!” sau „Uite-l,ma, si pe ala cu ce tricou roz umbla!”. Si acum prin comparatie: despre câti oamnei care au încercat(si au si reusit) sa faca ceva, ca România sa fie vazuta cu alti ochi ,ati auzit(ma refer de la televizor,ziare reviste)?
Problema este ca audienta creste când la o emisiune apare una cu sâni pâna în gât , sau unu care deabea poate lega doua cuvinte(nu ca nu ar vrea, dar inteligenta lui nu îl lasa); si din cine este alcatuita audienta? Foarte simplu! Din oameni,care nu se satura sa se uite la noi specimene(plictisindu-se de cele de pe AnimalPlanet sau NationalGeographic).
E foarte duderos sa vezi cum copiii duc mai departe aceasta mizerie si nu zic de cei care copiaza accentul pentru mici scenete de comedie in fata colegilor, ci la cei care îsi zic:„De ce sa învat când pot sa ajung vedeta?”. Ei sunt viitorul, ca de la o baba nu mai ce cere, ea tot la telenovele se va uita si al emisiuni "dramatice".
Asta e! Nimic nu e perfect, dar macar am putea tinde spre ceva mai bun!
