E dimineaţă.
Miros a ţigară!
Părul ciufulit!...
Cămaşa stă pe mine de zici că am scăpat de acasă.
Iar acel zâmbet handicapat! Care ar face pe oricine să se întrebe ce s-a întamplat noaptea trecută. Deşi nu sunt fericită nu îl pot opri.,
Nu mă încearcă nici un sentiment. Sau poate sunt prea multe şi m-am oprit să le urmăresc şirul…obosind că la fiecare sentiment nou să mă întreb “DE CE?” şi să nu găsesc răspunsul !!!
